Organigrama

inca una buna sosita pe mail

Despre firmele din Romania:

Directorul.
A fost ales pe baza unui criteriu sanatos. Ca nu are experienta în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative. Toata lumea îl uraste, pentru ca nu stie sa se comporte cu oamenii. Angajeaza oameni la fel de nepriceputi ca el. Cumpara un server de 200 milioane, dar se zgârceste sa plateasca 50€ pentru cineva care sa îl puna pe picioare. Îsi cumpara o masina mare si o zgârie în parcarea firmei, parcare trasata tot de el pe principiul “lasa ba ca avem loc”. Îsi ia rolul foarte în serios, modifica bugetele departamentelor si muta oamenii de colo. Îsi cumpara computer ultra-perfomant si refuza cererile de achizitii pentru harduri, tastatusi si mausi pentru com puterele angajatilor. Prefera sa plateasca 300€ rata la masina angajatului + benzina decât sa îi mareasca salariul cu 100 de lei. Dupa doi ani, când a învatat businessul bine, concediaza angajatii care au fost martori la chiftelele sale si angajeaza juniori usor impresionabili. Considera ca e de datoria lui sa aiba o amanta, indiferent daca sotia e urâta sau frumoasa.

Echipa de vânzari.
Se cred cei mai mari si mai tari din firma si la orice raspund cu “daca nu aducem noi comenzi, firma moare”. Cel putin jumatate din ei se vad mai inteligenti decât directorul si ar vrea sa îi ia locul, dar nu au curajul necesar sa îl conteste pe fata, asa ca se multumesc sa îl sape pe la berile cu colegii de suferinta. De multe ori nu stiu ce vând, încurca comenzile, trimit specificatiile aiurea si apoi dau vina pe helperi ca lucreaza prost si ca ei nu pot face vânzari în conditiile astea. Considera ca e de datoria lor sa plece din firma cu toate informatiile posibile, pentru ca, si aici citez, “sunt clientii mei”.

Contabilele.
Sunt niste doamne nefutute de ani de zile. Si asta înseamna ca orice problema ai avea, ele sunt ocupate. La ce îti trebuie adeverinta? Ete na, trebuia sa vii sa ma deranjezi. Tu nu stii ca am treaba? Chiar daca au predat bilantul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de munca, pentru ca solitaire nu se joaca singur. Odata trecute de 40, ori sunt foarte blazate si nervoase, ori se distreaza de rup barurile.

Fetele de la Marketing/PR.
Au facut cel putin o facultate si au vise mari. Declara în orice împrejurare, chiar si neîntrebate, ca anii ‘50 au fost cei mai grozavi dpdv al publicitatii si îsi doresc sa lucreze într-o agentie de advertising, unde sa mute muntii cu ideile lor, de obicei crete. Fac front comun cu pizdutele de la vânzari si se plâng în grup când ies seara în oras pe diverse teme. Îsi sincronizeaza ciclul si au acasa un manelisto-cocalar sau un corporatist care nu le baga în seama, pentru ca e plictisit de sclifoselile lor. Vacante în strainatate si poza cu manelistul în background pe calculator si telefon, obligatoriu!

IT-ul.
Orice ar face, trebuie sa îti dea de înteles ca esti cel mai prost din firma. De aceea el are parola de administrator, pentru ca tu esti un netrebnic care nu stie nimic si nu merita sa se afle în prezenta lui. Când nu rupe banda firmei cu pornache, joaca un joc online sau se plânge pe forumuri de geeks ca este muncit ca un sclav. Abia asteapta sa îl întrebe directorul ce poate face sa opreasca scurgerea de informatii din firma ca sa poata instala radmin si sa se distreze.

Magazionerul.
Este foarte plictisit si enervat de fiecare data când ai treaba cu el. Daca îndraznesti sa îi sugerezi sa se grabeasca, îti rabufneste în nas ca el e sef peste magazie si îti da ce vrea si daca are el chef. Tremura în fata directorilor si se da cocos în fata soferilor si a femeii de serviciu.

Soferii.
Ei urasc pe toata lumea, în mod egal si din principiu. Scopul lor în viata e sa îsi ia telefoane si sa se plânga ca trebuie sa munceasca în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de facut si serviciul îi cam încurca. Cel putin unul viseaza sa ajunga la vânzari sau sa conduca firma, pentru ca el stie ce e în neregula, si le împartaseste asta colegilor în timp ce stau la mici la munte pe benzina si pe masina firmei. Asteapta ca fata de la vânzari pe care o plimba atâta prin oras sa îl invite la ea într-o seara, pentru ca, nu-i asa, o serveste mereu si îsi rupe din timpul lui important pentru ea.

Femeia de serviciu.
Ea e suparata ca trebuie sa faca curat si cafele. Nu întelege de ce trebuie tocmai ea sa dea cu matura sau cu mopul sau de ce trebuie ea sa stie când nu mai e hârtie la baie. Le uraste pe curvele de la vânzari si de la marketing, dar se da bine pe lânga ele pentru ca are o fata care are nevoie de serviciu.

Secretara.
Scopul ei în viata e sa se aboneze cu mailul office@firma la siteurile de bancuri si de porcarele. Nu stie niciodata nimic. Nu are chef sa se duca la director în birou, nu are chef sa îi faca legatura cu furnizorul X. Viseaza sa ajunga la vânzari sau la marketing, pe care le considera joburi mai usoare decât ceea ce face ea, si când ajunge se poarta mizerabil cu secretara.

Helparii.
Astia sunt urâti de toata lumea si toate se sparg în capul lor. Jumatate nu au chef de munca, restul o fac in dorul lelii, de teama sa nu fie concediati, pentru ca au rate si copii. Urasc soferii pentru ca stau toata ziua în masina în timp ce ei muncesc, pe curvele de la vânzari, pentru ca stau toata ziua pe scaun si au salariu mai mare, pe director ca nu angajeaza mai multi oameni, ca sa poata dormi si ei la serviciu câteva ore. Nu pleaca din firma decât dati afara si le e lene sa gâdeasca un pic.

De pe mail

Inca o poveste tare de pe mail

“CEA MAI BUNA POVESTIRE A ANULUI
Charlotte, Carolina de Nord

Un avocat din SUA a cumparat o cutie de tigari, foarte rare si deosebit de scumpe. Pe urma le-a asigurat, printre altele si impotriva incendiului.

In decurs de o luna, fumand toate tigarile din cutie si fara sa fi facut nici macar prima plata pentru polita de asigurare, avocatul a solicitat companiei de asigurari sa fie despagubit, aratand ca tigarile au fost distruse intr-o serie de “mici focuri”.

Compania de asigurari a refuzat plata, invocand motivul evident si anume ca avocatul a fumat tigarile.

Avocatul a chemat in judecata compania de asigurari si A CASTIGAT.

Administrand probatoriul, judecatorul a fost de acord cu societatea de asigurari si anume ca cererea de despagubire era cel putin “neserioasa”. Totusi, judecatorul a retinut faptul ca avocatul detinea o polita de asigurare pentru tigari care garanta ca acestea erau asigurate inclusiv impotriva foculului, fara a defini ce este considerat a fi “foc acceptabil”, iar societatea de asigurari a fost obligata sa-l despagubeasca pe asigurat.

Decat sa treaca printr-un proces lung si costisitor, societatea de asigurare a acceptat sentinta si a platit 15.000 $ avocatului pentru pierderea tigarilor in “incendiu”.

ACUM URMEAZA FAZA TARE

Dupa ce avocatul si-a incasat cecul, compania de asigurari a cerut ca acesta sa fie arestat pentru 24 de cazuri de incendiere.

In urma propriei cereri de despagubire si a declaratiei de la procesul anterior (folosite acum impotriva lui), avocatul a fost condamnat pentru incendiere intentionata a bunurilor sale asigurate si a fost condamnat la 24 de luni de inchisoare si o amenda de 24.000$
Aceasta este o povestire adevarata si a castigat Locul I la concursul “Recent Criminal Lawyers Award Contest”“

A trecut si Valentin

M-am abtinut cu greu sa nu scriu despre cum importam produse si sarbatori de la altii. Imi amintesc prin liceu cum la o intalnire cu niste elevi francezi prima intrebare pusa de o frantuzoaica simpatica a fost “Voi aveti Mc Donalds?” Ei bine, a fost unul din momentele cele mai umilitoare ale vietii mele. Acest simbol al societatii moderne nu isi deschisese inca portile pentru noi ceea ce ne arunca fara drept de apel in lumea a 3-a. Acum, dupa ani si ani at trebui sa fiu si mai umilit. Avem McDonald’s, KFC, Burger King, Coca-Cola si cam tot ce tine de societatea de consum americana, dar nu mai avem nimic al nostru. Avem Sfantul Valentin, ziua in care ne iubim mai mult ca de obicei ca asa trebuie. Avem Pastele cu iepuras si urarea tradusa bineinteles din limba lui Shakespeare “Paste Fericit!”, dar nu mai folosim formula straveche Hristos a Inviat! Avem Halloween cu dovleci si strigoi, dar nu merge nimeni la o sarbatoare a recoltei cu stiuleti galbeni atarnati la grinzi, cu must si pastrama. Avem craciun cu mos imbracat in rosu coca cola si multe alte obiceiuri imprumutate de la modelele noastre de peste ocean.

Si pentru ca postul asta trebuia sa aiba si un sfarsit va intreb ce va mai amintiti din traditia romaneasca