Furtuna in capitala

Dupa cum probabil ca a vazut toata lumea…daca nu pe fereastra, adunci in mod cert la stiri, in Bucuresti a fost furtuna. Furtuna adevarata, cu fulgere si tunete si cu ploaie torentiala. Asemenea reporteritelor de pe la posturile de stiri as putea sa scriu o poveste infioratoare despre cum am trait toata furtuna in trafic de la podul Grant si pana pe Stefan cel Mare, dar n-o s-o fac ci o sa imi exprim cateva nemultumiri legate de ceea ce am trait aseara.

1. Bai boilor care va puneti ladite goale ca sa va tineti locurile de parcare nu va ganditi ca alea incep sa zboare pe strada cand bate vantul si puteti provoca accidente.

2. Florareselor si ce draq comercianti ambulanti mai sunteti voi, cand fugiti de ploaie luati si tarabele cu voi ca sa nu mai ajunga pe mijlocul strazii pe 1Mai sau Mihalache(nu stiu exact cum se mai cheama bulevardul)

3. Partidelor si managerilor de campanii care tocati o gramada de bani furati si ei la randul lor de la stat, daca tot concepeti o campanie faceti-o si voi calumea. Toate bannerele erau rupte si fluturau pe strazi. Peste masina mi-am gasit o monstruozitate de pe care imi zambea Crin Antonescu. Il gasiti langa tomberonul de gunoi unde ii este si locul.

4. Pitipoancelor de la stiri trebuie sa stiti ca o stire nu trebuie denaturata neaparat ca sa iasa senzationala. Poate fi prezentata si natural. Am vazut aseara o fetita din asta pe Antena 3 care pentru a spala rusinea de a ajunge prea tarziu la pomul cazut pe splai prezenta un accident de masina in care un bou nu a acordat prioritate si a fost lovit de altcineva. M-a surprins explicatia ei care spunea ca omul n-a mai rezistat sa stea blocat din cauza pomului cazut si a intrat in intersectie fara sa se asigure ).

Pai poate ma enervez si eu de la stirile voastre si te calc pe trecerea de pietoni ca nu mai rezist sa te vad seara la TV. Ce parere ai?

Mai am cateva frustrari legate de Dinamo, dar despre ele in alt post.

Din trafic

Ma uitam zilele trecute pe Antena 3 si am vazut un filmulet (de pe youtube se pare) in care un chel de aproape 2 metri cara pumni in fata unuia de 1,60 care se daduse jos din masina sa injure. In momentul ala, fara sa vreau m-am gandit ca trebuie sa-i dau dreptate lui Mircea Badea care a spus ca nu te dai jos din masina decat daca esti ferm convins ca-l bati rau de tot pe celalat, ba mai mult, eu n-as cobora nici atunci. Hai sa vedem si de ce

Pai sa zicem ca esti mare, rau si ai cateva centuri negre pe acasa. Te dai jos, il bati pe berbec, te da in judecata si platesti amenda…asta daca nu cumva are pile si te infunda mai rau. Situatie lose-lose berbecul cu fata sparta si tu fara bani.

In cazul al doilea, esti mare, rau, ai 2 centuri pe acasa, dar adversarul are 3-4. Situatie win-lose. Tu cu fata sparta, dar daca ai inceput scandalul el scapa basma curata.

Cazul trei: esti mic si n-ai nici o centura. Situatie maronie . Recomandare stai dracului in masina ca te bate vreunul de-ti aduni dintii de pe jos.

Am scris chestiile de mai sus si ca o refulare pentru ca inca n-am batut pe nimeni in trafic si incerc sa ma conving ca nu e bine s-o fac nici in viitor. Probabil ca nici n-o voi face decat provocat foarte rau, dar cu toate astea ramane marea mea fantezie. Sa cobor din masina in costum, cu cravata, si sa-l bat pe boul care ma claxoneaza la semafor desi inca nu e verde.

Organigrama

inca una buna sosita pe mail

Despre firmele din Romania:

Directorul.
A fost ales pe baza unui criteriu sanatos. Ca nu are experienta în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative. Toata lumea îl uraste, pentru ca nu stie sa se comporte cu oamenii. Angajeaza oameni la fel de nepriceputi ca el. Cumpara un server de 200 milioane, dar se zgârceste sa plateasca 50€ pentru cineva care sa îl puna pe picioare. Îsi cumpara o masina mare si o zgârie în parcarea firmei, parcare trasata tot de el pe principiul “lasa ba ca avem loc”. Îsi ia rolul foarte în serios, modifica bugetele departamentelor si muta oamenii de colo. Îsi cumpara computer ultra-perfomant si refuza cererile de achizitii pentru harduri, tastatusi si mausi pentru com puterele angajatilor. Prefera sa plateasca 300€ rata la masina angajatului + benzina decât sa îi mareasca salariul cu 100 de lei. Dupa doi ani, când a învatat businessul bine, concediaza angajatii care au fost martori la chiftelele sale si angajeaza juniori usor impresionabili. Considera ca e de datoria lui sa aiba o amanta, indiferent daca sotia e urâta sau frumoasa.

Echipa de vânzari.
Se cred cei mai mari si mai tari din firma si la orice raspund cu “daca nu aducem noi comenzi, firma moare”. Cel putin jumatate din ei se vad mai inteligenti decât directorul si ar vrea sa îi ia locul, dar nu au curajul necesar sa îl conteste pe fata, asa ca se multumesc sa îl sape pe la berile cu colegii de suferinta. De multe ori nu stiu ce vând, încurca comenzile, trimit specificatiile aiurea si apoi dau vina pe helperi ca lucreaza prost si ca ei nu pot face vânzari în conditiile astea. Considera ca e de datoria lor sa plece din firma cu toate informatiile posibile, pentru ca, si aici citez, “sunt clientii mei”.

Contabilele.
Sunt niste doamne nefutute de ani de zile. Si asta înseamna ca orice problema ai avea, ele sunt ocupate. La ce îti trebuie adeverinta? Ete na, trebuia sa vii sa ma deranjezi. Tu nu stii ca am treaba? Chiar daca au predat bilantul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de munca, pentru ca solitaire nu se joaca singur. Odata trecute de 40, ori sunt foarte blazate si nervoase, ori se distreaza de rup barurile.

Fetele de la Marketing/PR.
Au facut cel putin o facultate si au vise mari. Declara în orice împrejurare, chiar si neîntrebate, ca anii ‘50 au fost cei mai grozavi dpdv al publicitatii si îsi doresc sa lucreze într-o agentie de advertising, unde sa mute muntii cu ideile lor, de obicei crete. Fac front comun cu pizdutele de la vânzari si se plâng în grup când ies seara în oras pe diverse teme. Îsi sincronizeaza ciclul si au acasa un manelisto-cocalar sau un corporatist care nu le baga în seama, pentru ca e plictisit de sclifoselile lor. Vacante în strainatate si poza cu manelistul în background pe calculator si telefon, obligatoriu!

IT-ul.
Orice ar face, trebuie sa îti dea de înteles ca esti cel mai prost din firma. De aceea el are parola de administrator, pentru ca tu esti un netrebnic care nu stie nimic si nu merita sa se afle în prezenta lui. Când nu rupe banda firmei cu pornache, joaca un joc online sau se plânge pe forumuri de geeks ca este muncit ca un sclav. Abia asteapta sa îl întrebe directorul ce poate face sa opreasca scurgerea de informatii din firma ca sa poata instala radmin si sa se distreze.

Magazionerul.
Este foarte plictisit si enervat de fiecare data când ai treaba cu el. Daca îndraznesti sa îi sugerezi sa se grabeasca, îti rabufneste în nas ca el e sef peste magazie si îti da ce vrea si daca are el chef. Tremura în fata directorilor si se da cocos în fata soferilor si a femeii de serviciu.

Soferii.
Ei urasc pe toata lumea, în mod egal si din principiu. Scopul lor în viata e sa îsi ia telefoane si sa se plânga ca trebuie sa munceasca în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de facut si serviciul îi cam încurca. Cel putin unul viseaza sa ajunga la vânzari sau sa conduca firma, pentru ca el stie ce e în neregula, si le împartaseste asta colegilor în timp ce stau la mici la munte pe benzina si pe masina firmei. Asteapta ca fata de la vânzari pe care o plimba atâta prin oras sa îl invite la ea într-o seara, pentru ca, nu-i asa, o serveste mereu si îsi rupe din timpul lui important pentru ea.

Femeia de serviciu.
Ea e suparata ca trebuie sa faca curat si cafele. Nu întelege de ce trebuie tocmai ea sa dea cu matura sau cu mopul sau de ce trebuie ea sa stie când nu mai e hârtie la baie. Le uraste pe curvele de la vânzari si de la marketing, dar se da bine pe lânga ele pentru ca are o fata care are nevoie de serviciu.

Secretara.
Scopul ei în viata e sa se aboneze cu mailul office@firma la siteurile de bancuri si de porcarele. Nu stie niciodata nimic. Nu are chef sa se duca la director în birou, nu are chef sa îi faca legatura cu furnizorul X. Viseaza sa ajunga la vânzari sau la marketing, pe care le considera joburi mai usoare decât ceea ce face ea, si când ajunge se poarta mizerabil cu secretara.

Helparii.
Astia sunt urâti de toata lumea si toate se sparg în capul lor. Jumatate nu au chef de munca, restul o fac in dorul lelii, de teama sa nu fie concediati, pentru ca au rate si copii. Urasc soferii pentru ca stau toata ziua în masina în timp ce ei muncesc, pe curvele de la vânzari, pentru ca stau toata ziua pe scaun si au salariu mai mare, pe director ca nu angajeaza mai multi oameni, ca sa poata dormi si ei la serviciu câteva ore. Nu pleaca din firma decât dati afara si le e lene sa gâdeasca un pic.